dupa o lunga zi ...

Se lasa amurg violet peste lumea asta ... Toamna zambeste fericita peste peisajul pe care l-a facut ... Peste tot observi, covor de frunze multicolore, copaci dezgoliti ce isi ridica bratele la ceruri implorand mila, pasari ce zboara de nebune incotro sa apuce ... si mai vezi adesea cupluri tinere si batrene ce se tine de mana si iti simti inima incalzindu-se cu sentimentul lor de iubire si atunci te simti si tu bine, atat de bine incat cel pe care il iubesti desi e departe ti se pare tot mai aproape ...
Si soarele obosit de atata zarva isi arunca ultimele razele ale sale sa incalzeasca si un ultim om ce se roaga ca ziua de maine sa nu mai fie asa amara ca cea de azi... Acest soare il saruta si il asigura ca ziua de maine va fi mai bine ... Si incet, incet el se coboara si se infunda in largul marii de unde maine va rasari din nou, adacand speranta in inima mea.
Forfota de azi a lumii pare sa se amorteasca ... Fiecare se duce cu pasi grabiti acasa, sa-si imbratiseze aproapele si sa ii spuna cat de mult il iubeste ... asa cum astept si eu sa-ti soptesc si eu tie : te iubeste, pui! ...
Si uite asa ... s-a facut noapte ... parca e o noapte mai neagra decat celelalte ... si totusi cerul e plin de stele ... Uite, am si zarit stea mea, steaua nostra ce ne pazeste visele si ne mangaie crestetele in plina noapte ... ma uit la ea si ii spun dorinta mea ... A rasarit si luna si imi zambeste mandra... Are o privire blanda, imi intelege suferinta si im promite ca noaptea asta si noptile care vor urma vor tot mai scurte pana voi fi la tine, caci atunci ele vor fi cele mai lungi nopti din toata viata mea ...
Luna imi trimite raza ei calda, sa-mi aline tristete ... ma imbratiseaza si imi ofera visarea la iubitul meu ... Si astfel si ultimul om inchide ochii si se lasa visarii magice si e atat de liniste. E tacere pentru odihna sufletului ... Noapte buna!