Poem de dor ...

Iarta-mi lacrima ce astazi, mi se prelinge pe obrajor,
Dar eu nu mai pot de al tau dor.
Si eu tac. Ma sufoca cu a lui putere
Acest dor, ca de la el am in suflet durere.

Ma topesc incet, dar sigur,
Caci tu nu esti langa sufletul meu singur...
Si plang amarnic al tau dor...
Mi-e foame si sete de al tau amor.

Ma usuca fierbinte precum trandafirul cel frumos,
Ma sfarma in mii de particule precum zaharul tos,
Si sorb de pe buzele canii tale, a ta iubire
Tu esti printul meu din ceasca cu fericire.

Mor de dor si ma doare de mor,
Dupa o lacrima de a ta si al tau umor,
Imi lipsesti tu si viata sapa in mine,
Mici linii, umbre, riduri fine...

Si cade lacrima cu lacrima, strop cu strop
Si eu merg inainte, dar parca fara scop
Ca tu nu esti langa mine acum ....
Fara tine, voi ajunge doar cenusa si scrum.

Mi-e dor de tine, iubi, si vreau acasa!
Si-mi cade lacrima din dor stoarsa...
Timpul e rau si parca ne desparte
Dar tu ma calmezi chiar daca esti departe.

Si despre dorul meu, eu as mai scrie
Tot atatea randuri pe multe coli de hartie
Dar nu vreau sa te intristez si ma opresc
Si inchei acest poem cu un simplu "te iubesc!"

Acel ruj rosu...

Si as vrea sa port doar acel ruj rosu pur,
Gandurile tale sa le desfac snur cu snur,
Sa ramai doar tu, gol, departe de toate aceste randuri,
Sa te pierzi in toate ale mele saruturi ...

Sa te invalui in al tau dulce mister,
Sa ma intrebi de pasiunea unui inger ...
Sa iei fiecare linie de buza si a ei culoare,
Sa simti tremurul fiecarei petale de floare ...

Acel rosu ruj sa pecetluiasca buzele tale,
Cu acel sarut atat de moale ...
Iar in fata ta, intreaga fiinta sa se infioare,
Asculta... cum inima mea se rasfata in plin soare ...


Si iei aceste soapte atat de sterse parca,

Si ne unduim amandoi sub valul ce misca o barca ...

Iar buza mea rosie se cutremura sub buza ta fierbinte,

Caci nu mai stiu cand am zis sa nu mai fiu cuminte ...

Tu taci si iti vezi copila cum se rasfata,

Te joci cu al ei par rasfirat la tine pe fata,

Murmurul unei stele cazatoare, stinge intreaga lumina

Ca intunericul sa ne invaluie in surdina ...

Tu doar simte chemarea inimii mele,

Chiar daca pe cer nu mai sunt stele,

Caci eu doar port acel ruj rosu pur

Iar gandurile tale o sa le desfac snur cu snur.

Stinge lumina!

Si as vrea sa sting lumina dintre noi,
Doar umbra luminii sa-mi dezveleasca umerii goi,
Sa las linistea si tacerea sa ne cuprinda,
Si chemarea inimii mele sa te surprinda...

Si inca iti mai simt buzele plimbandu-se peste mine,
Iar un strop de iubire se presara  fierbinte de la tine
Si iti pun capul la pieptul meu sa ascultam impreuna,
Cantece despre acea copila si luceafarul ei sub clar de luna ...

Si apoi sa-mi mangai acei umeri goi ...
Printre soapte si suspine ale buzelor moi ...
Iar noaptea sa inveleasca aceasta intimitate
Valuri de iubire, sub stanci de suflete sfaramate.

Mi-e atat de dor de tine

Poate ca astazi, s-a stins o stea pe cerul meu ...
Si sunt trista, si nu mai pot fii eu,
Insa, iti pot spune ca te iubesc mai mult ca oricand
Chiar daca nu e mai frumos al meu rand...

Stiu ca iubirea mea o poti atinge cu degetul inimii tale,
Si dragostea ta e o picatura de roua dintre miile de petale,
Dar ale tale vorbe atat de frumoase sufla atata iubire
Peste toate ale mele ganduri goale, lipsite de fericire ...

Si am nevoie de tine, atata nevoie de iubitul meu,
Sa-mi pot asterne genele pe chipul tau mereu ....
Sa imbratisezi, tu, aceste brate atat de goale,
Sa-mi dai iarasi al tau sarut moale ....

Am un atat de mare dor, ce il simt pentru tine,
Si-mi doresc ca peticul de inima din mine
Sa il lipesc adanc in inima ta ascunsa,
Sa-mi vindeci de la atata rau, a mea inima plansa.

As vrea sa ma picur adanc in al tau suflet,
Sa devin al tau dulce zambet,
... Acum, ia-ma in ale tale puternice brate! ...
Sa fim ale zilei de maine, frumoase sperante!