Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Si ma doare intru tot corpul,
Trupul mi-e obosit, dar sufletul nu vrea sa adoarma,
Nu vrea sa ma mai ia in seama ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Caci vocea mi se rataceste si dispare tot sunetul,
Linistea domina in toata incaperea,
Si eu imi plang in pumnii stransi iubirea ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Imi tot repet adesea in minte, incat mi-am pierdut cuvantul,
Sunt doar cuvinte ratacite zburate din durere,
Cand timpul asta, precum nisipul, ma cerne ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Si stric, prin felul meu de a fi, poate totul,
Nu ma victimizez, insa mi-e dor de copacii verzi,
Cand te invitam in ochii mei, sufletul meu sa il vezi...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Sa-mi doresc o mangaiere si o imbratisare oferita cu tot sufletul,
Nu mai vreau sa ma doara, dar continua sa ma doara,
Si-mi cad lacrimi de durere, de furie pentru a nu stiu cata oara.

Cu multa dragoste si mult dor ...

Cu multa dragoste si mult dor scriu,
Astazi cand cerul parca e tot mai cenusiu,
Cand parca lumea se rupe in doua,
In suflet, pe mine, tot ploua si ploua ...

Imi frang toate lacrimile ce ma pandesc,
Sa nu vezi, sa nu auzi cum ma topesc ...
Cum striga totul in mine ...
Cum sufletul meu te striga  pe tine.

Las muzica sa se scurga intre noi,
Sa se piarda in ceata ochii mei goi...
Nu vreau sa-ti spun cat am nevoie ...
Sa te iubesc cum te iubeam in voie ...

Nu vreau sa vezi cum m-am pierdut pe trepte,
Cum am cazut si m-am ratacit prin atatea deserte,
Nu vreau sa-mi simti ochii stinsi de atatea lacrimi,
Caci nu mai esti tu sa ma adormi ...

Chiar si parfumul tau s-a risipit in aerul ce-l respir,
Si numar clipele ce ne desparte, fir cu fir,
De ma inec cu dorul asta ce-mi inunda sufletul,
Vocea ta imi umple gandurile si acum ca traznetul ...

Stau singura si-mi susur cate o poveste in urechi,
Precum cele spuse de tine in vremurile vechi ...
Imbrac masca surasului dar nici ea nu-mi poate ascunde,
Tristetea adanca ce sufletul si trupul mi-l patrunde.

Si de niciodata, nu ai sa mai vii,
Eu tot am sa te astept pana cand nu voi mai fii,
Iti voi darui iubirea mea pana in etern si voi danuii,
Si te voi veghea cand pe cer precum o stea ma voi suii.

Tie, iubite!

Dintr-o mare de iubire scaldata in lacrimi,
O iubire plina de atatea patimi,
Si suspine de murmur tacut,
Totul pentru ochii caprui ce mi-au placut.

Dintr-o lacrima de ochi albastru
Se naste pe cer cate un astru,
Stea ce lumineaza inima lui,
Pe piedestalul inimii mele sa te sui.

Ochi timizi si calzi ma atrag in tine,
Ochi ce mi-au daruit atatea zile senine,
Si in noaptea cea mai neagra ma pazeste,
Si de umbre rele ma ocroteste.

Am renascut in iubirea ta de catifea,
Ursuletul meu cu ochi mici ca de cafea,
Tu, iubire, ce mi-ai vindecat sufletul,
Sa fie el in armonie cu pianul si sunetul.

Ai devenit cheia sol pe portativul meu,
Tu - primul meu gand in fiecare zi si tot mereu,
Doar tu pastrat in oglinda trupului,
Inca secerat de dorul timpului ...

Se scurg clipele precum nisipul,
Iar dorul mi se zugraveste pe chipul ...
Pe chipul, ce pana nu demult tu l-ai mangaiat,
Ale carui buze, tu, cu pasiune l-ai muscat ...

Doar tie, iubire, iti inchin aceste randuri,
Rupte toate din franturi de ganduri ...
Scrise cu mult dor... atata dor de tine,
Inca te port pe gene, pe buze, pe mine ...

Inca nu am uitat gustul vorbe presarate pe buze,

Si acele atingeri in mijlocul noptilor obscure ...
In tandreturi erau ale noastre degete ...
Fiecare se impletea cu celalalt cu atata sete!

Inca te port cu mine, in fiecare rand, in fiecare suras,
Chiar si in ochiul nedeschis de la atata plans,
In fiecare particica vibrezi tu, vibreaza numele tau,
Doar tu, iubire, ce m-ai smuls din intunecatul hau.

Si din patura cerului plina de luminoase stele,
Am rupt fir de ata si te-am cusut pe propria-mi piele,
Sa-mi fii tatuat pe toate lucrurile sfinte,
Sa umplii cu tine a mea minte!

Iar din toate gandurile mele am tesut o mica poezie,
Ca de mine, dor  sa nu-ti mai fie,
Si sa-ti urez un sincer :"La multi ani, iubirea mea!"
Caci sunt 2 ani si 1 luna de cand ai aparut in viata mea.