Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Si ma doare intru tot corpul,
Trupul mi-e obosit, dar sufletul nu vrea sa adoarma,
Nu vrea sa ma mai ia in seama ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Caci vocea mi se rataceste si dispare tot sunetul,
Linistea domina in toata incaperea,
Si eu imi plang in pumnii stransi iubirea ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Imi tot repet adesea in minte, incat mi-am pierdut cuvantul,
Sunt doar cuvinte ratacite zburate din durere,
Cand timpul asta, precum nisipul, ma cerne ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Si stric, prin felul meu de a fi, poate totul,
Nu ma victimizez, insa mi-e dor de copacii verzi,
Cand te invitam in ochii mei, sufletul meu sa il vezi...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Sa-mi doresc o mangaiere si o imbratisare oferita cu tot sufletul,
Nu mai vreau sa ma doara, dar continua sa ma doara,
Si-mi cad lacrimi de durere, de furie pentru a nu stiu cata oara.