Tie, iubite!

Dintr-o mare de iubire scaldata in lacrimi,
O iubire plina de atatea patimi,
Si suspine de murmur tacut,
Totul pentru ochii caprui ce mi-au placut.

Dintr-o lacrima de ochi albastru
Se naste pe cer cate un astru,
Stea ce lumineaza inima lui,
Pe piedestalul inimii mele sa te sui.

Ochi timizi si calzi ma atrag in tine,
Ochi ce mi-au daruit atatea zile senine,
Si in noaptea cea mai neagra ma pazeste,
Si de umbre rele ma ocroteste.

Am renascut in iubirea ta de catifea,
Ursuletul meu cu ochi mici ca de cafea,
Tu, iubire, ce mi-ai vindecat sufletul,
Sa fie el in armonie cu pianul si sunetul.

Ai devenit cheia sol pe portativul meu,
Tu - primul meu gand in fiecare zi si tot mereu,
Doar tu pastrat in oglinda trupului,
Inca secerat de dorul timpului ...

Se scurg clipele precum nisipul,
Iar dorul mi se zugraveste pe chipul ...
Pe chipul, ce pana nu demult tu l-ai mangaiat,
Ale carui buze, tu, cu pasiune l-ai muscat ...

Doar tie, iubire, iti inchin aceste randuri,
Rupte toate din franturi de ganduri ...
Scrise cu mult dor... atata dor de tine,
Inca te port pe gene, pe buze, pe mine ...

Inca nu am uitat gustul vorbe presarate pe buze,

Si acele atingeri in mijlocul noptilor obscure ...
In tandreturi erau ale noastre degete ...
Fiecare se impletea cu celalalt cu atata sete!

Inca te port cu mine, in fiecare rand, in fiecare suras,
Chiar si in ochiul nedeschis de la atata plans,
In fiecare particica vibrezi tu, vibreaza numele tau,
Doar tu, iubire, ce m-ai smuls din intunecatul hau.

Si din patura cerului plina de luminoase stele,
Am rupt fir de ata si te-am cusut pe propria-mi piele,
Sa-mi fii tatuat pe toate lucrurile sfinte,
Sa umplii cu tine a mea minte!

Iar din toate gandurile mele am tesut o mica poezie,
Ca de mine, dor  sa nu-ti mai fie,
Si sa-ti urez un sincer :"La multi ani, iubirea mea!"
Caci sunt 2 ani si 1 luna de cand ai aparut in viata mea.