Si incerci sa te schimbi : tai din tine, dai la o parte, arunci la gunoi, smulgi, iti pierzi lucruri, dai uitarii ce nu e bun, toate ca sa fie bine... Si te chinui. Si reusesti ... Te-ai schimbat ...Bun, foarte bine, dar nu e buna schimbarea asta! Esti tot un gunoi ...
Si iar incepi de la inceput : tai din tine, dai la o parte, arunci la gunoi, iti pierzi lucruri, dai uitarii ce nu e bun... Poate acum va fi bine ... Nu stii... Niciodata nu stii cand este bine, decat la final primesti doar un raspuns ... Dar tu te chinui, incerci, te straduiesti, faci orice in continuare ... Iti doresti sa fie bine. Te stresezi sa fie bine. Uiti de propria persoana ca sa fie bine. Si culmea, tot nu este bine... Si simti ca esti, intr-un final, un nimic. Si chiar si asa, te zbati in continuare sa arati ca nu degeaba ai primit a doua sansa... Desi, puterile nu te mai ajuta, si simti ca iti este dor de momentele in care era liniste, cand se auzea doar zambetul lui si vocea lui calda ... Si te mangai uite asa, cu ea, cu amintiri, cu vorbe spuse parca odata, candva demult ... Si te fortezi si mai tare sa faci bine, sa  fie bine, sa fie multumit, sa fie mandru, sa ii simti din nou zambetul ca se indreapta catre tine... Si te simti goala ... Atat de goala, ca orice haina de pe tine parca ca nu te acopera suficient ... Parca se destrama calea mea ... Si pic iar in gol, pic in neunde ... Si mi-e greu si tac... Nu as mai zice nimic numai ca sa fie bine.
Caracterul si fiinta unui om nu se schimba de azi pe maine... Fiecare lucru necesita rabdare... multa rabdare, dar oare poti avea rabdare cu un suflet zbuciumat, ce abia incepe sa vada lumea ... Sau cat rabdare poti avea? Stiu ca firea impulsiva nu poate avea rabdare, desi incearca si am vazut asta ... Dar ce sa-mi fac daca sunt o piatra rece?!Cine a  spus ca a modela o piatra e usor?! Cine nu stie ca piatra face rani cand vrei sa o daltuiesti, sa spargi in ea?! ...
Imi ascund suferintele, lacrimile, ma dau puternica, ma dau rotunda... dar in sufletul meu e furtuna.... Eu plang, plang pentru ca nu pot face nimic cum trebuie si ma oftic...  E dureros ca nu poti aduce acel zambet pe chipul lui, si ai vrea sa te ranesti singura cand il vezi suferind din cauza ta ... Ai vrea sa ii arati ca esti puternica, caci el te-a facut sa fii puternica, sa se simta mandru de tine, dar fiecare parte din tine striga : "ia-ma in brate!", si vrei sa fii luata in brate si desi stii ca ai gresit, ii vrei mangaierea pe crestetul tau ... Insa nu primesti nimic si incepi sa disperi, si o iei de la capat : tai din tine, dai la o parte, chiar daca din tine nu mai e nimic...
Uneori, nu-mi inteleg greselile sau nu inteleg ce e gresit in ceea ce am facut ... Iar alteori, nu stiu minciuna pe care ochiul caprui o vede ... Eu nu stiu de ce spune ca e minciuna ceea ce zic, cand ii spun adevarul ...  Poate nu ma va mai crede niciodata de cand de atunci .... Poate ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta ... Si mie mi-a fost greu uneori sa il cred si sa il inteleg, dar cu toate indoielile mele l-am crezut intotdeauna, fiecare vorba, fiecare rand scris ...
Trebuie sa-ti inveti din propriile greseli, se tot spune ... Am invatat din ele. Mi-am schimbat intreaga existenta dupa aceste greseli ...  Nu am spus ca nu voi mai gresi, dar am promis ca voi incerca sa fac lucrurile mai bine... Acum eu recunosc, gresesc ... dar tu oare niciodata nu ai gresit ?!