Cand poetul nu e acasa, am bratele goale...Nu esti tu sa ma saruti in locul cel mai moale,
Si eu vreau sa fiu intotdeauna plina de tine,
Sa ma adormi cu atata pasiune ...
Cand tu nu esti acasa ..., plang lacrimile,
Si tacerea ce se lasa de atatea zile,
Smulg din mine orice urma de fericire,
Iubitul meu, am nevoie de a ta iubire!
Scumpul meu, hai te rog ... vino acasa ...Vino sa impaci o fata rasfatata,
Ce pare atat de suparata, ca nu esti acasa,
Impac-o si dai sarutarea cea mai delicioasa ...
Mangaie-mi suspinul ce adesea il am,
Cand sunt singura si nu te am ...
Ce sa-mi fac?!Daca te iubesc prea mult?
Daca mi-as ascunde dorul, ar fi sa te insult ...
Am nevoie de picaturile tale de cuvinte,
Ce mi le oferi atat de fierbinte,
Vocea ta rasuna in urechile mele atat de tare ...
Vino acasa, iubitul meu, nu te mai pierde in zare ...
Am citit multe poezii,am citit in diferite stiluri,in diferite metode cu diferite matafore si vocabular foarte extins,dar nici una nu a fost atat de simpla,atat de la obiect,atat de patrunzatoare si atat de superba ca poezia asta.Este cea mai frumoasa si cea mai pasionala poezie pe care eu am citit-o de 17 ani.E atat de intensa,atat de superba,atat de puternica si tot odata atat de sincera,sensibila si simpla.
RăspundețiȘtergereTe iubesc enorm de mult si te apreciez mai mult decat apreciez si respect restul persoanelor.