... este inca o noapte ce sa lasa rece peste asternutul meu ... ma uit in oglinda, desi lumina este stinsa, ma privesc asa prin lumina slaba a lunii ... sunt goala, sunt goala fara tine, si fug inspre pat, si strang puternic plapuma in brate ...o umbra calda isi grabeste si ea pasul inspre mine, imi dezvaleste picioarele goale... isi arunca privirea peste ele urcand incet spre capul meu ... si isi coboara din nou privirea spre trupul meu, luand fiecare particica din mine, mangaind, incalzind, framantand soapte eterne pierdute in tacerea tacerii ...
Imi ridic privirea plansa din perna, si suspinand imi intind bratele spre tine, umbra iubirii mele ... te las sa-ti asterni toate gandurile la poalele tamplelor mele ...sa imi saruti obrajii umezi de la inca atatea lacrimi pierdute ...
vrei sa dezlegi snururi ce s-au pus intre noi, sa ramanem doar noi, destul de goi, faci sa se stinga lumina ... sa ramanem in intuneric, sa descoperi privelisti ce nu au fost inundate de iubirea ta ... faci tacere si poruncesti lacrimilor sa se intoarca in cerul lor albastru, bratelor sa se lase moi, buzelor sa se intredeschida, vocii sa se unduiasca sub valuri de note, intregului trup sa-si linisteasca sufletul ...
un murmur al asternutului ... o mana mica care il cuprinde strans, atat de strans incat il sugruma ...dar el tace, copila nu il mai uda cu ploi din suflet, ci zambeste ...
pe chipul meu se descriu curcubee de culoare, parul meu miroase a fericire, petale de cires imi umplu trupul meu... o mare rosie se asterne pe buzele mele ... ochii mei doua picaturi de stele in noaptea intunecata ... insa tu, doar tu ... imi picuri particule de utopie in suflet, dragul meu,ca toate visele mele de acum sa devina realitate! Te iubesc enorm de mult, iubitul meu! ...
Și te-aș ține în singuranță la pieptul meu,o eternitate,învelită doar de mâinile mele.Te-aș alinta,în părul tău m-aș juca până somnul dulce te poartă departe să atingi cerul ochilor tăi albaștrii în care îmi scald sufletul de-o infinitate de ani și m-aș rupe doar ca tu să stai înăuntrul meu,să-mi simți dragostea tot mai aproape.Și-aș adormii lângă chipul tău de catifea,să simți mirosul viselor mele ce te slujesc tot pe tine...Și-n tăcerea nopți ți-aș săruta buzele moi,de catifea,ți-aș șopti la ureche cât de mult mi-ai lipsit și cât de mult te iubesc și cu o petală de mac,fină ca de bumbac ți-aș mângâia trupul mic până lumina soarelui îi va lua locul mângâierii mele,căci tu nu ești doar a mea,ești și a cerului ce-ți învelește fiecare zi și noapte din care te fur să-ți miros săruturile ca de trandafir înflorit și dau cerului în schimb mii de stele,dar el tot îmi cere căci frumusețea ta e infinită,iar el îmi cere tot mai mult și îi dau lacrimi în loc de stele,căci îmi e dor de zâmbetul tău atât de tandru.
RăspundețiȘtergere