Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Si ma doare intru tot corpul,
Trupul mi-e obosit, dar sufletul nu vrea sa adoarma,
Nu vrea sa ma mai ia in seama ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Caci vocea mi se rataceste si dispare tot sunetul,
Linistea domina in toata incaperea,
Si eu imi plang in pumnii stransi iubirea ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Imi tot repet adesea in minte, incat mi-am pierdut cuvantul,
Sunt doar cuvinte ratacite zburate din durere,
Cand timpul asta, precum nisipul, ma cerne ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Si stric, prin felul meu de a fi, poate totul,
Nu ma victimizez, insa mi-e dor de copacii verzi,
Cand te invitam in ochii mei, sufletul meu sa il vezi...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Sa-mi doresc o mangaiere si o imbratisare oferita cu tot sufletul,
Nu mai vreau sa ma doara, dar continua sa ma doara,
Si-mi cad lacrimi de durere, de furie pentru a nu stiu cata oara.

Cu multa dragoste si mult dor ...

Cu multa dragoste si mult dor scriu,
Astazi cand cerul parca e tot mai cenusiu,
Cand parca lumea se rupe in doua,
In suflet, pe mine, tot ploua si ploua ...

Imi frang toate lacrimile ce ma pandesc,
Sa nu vezi, sa nu auzi cum ma topesc ...
Cum striga totul in mine ...
Cum sufletul meu te striga  pe tine.

Las muzica sa se scurga intre noi,
Sa se piarda in ceata ochii mei goi...
Nu vreau sa-ti spun cat am nevoie ...
Sa te iubesc cum te iubeam in voie ...

Nu vreau sa vezi cum m-am pierdut pe trepte,
Cum am cazut si m-am ratacit prin atatea deserte,
Nu vreau sa-mi simti ochii stinsi de atatea lacrimi,
Caci nu mai esti tu sa ma adormi ...

Chiar si parfumul tau s-a risipit in aerul ce-l respir,
Si numar clipele ce ne desparte, fir cu fir,
De ma inec cu dorul asta ce-mi inunda sufletul,
Vocea ta imi umple gandurile si acum ca traznetul ...

Stau singura si-mi susur cate o poveste in urechi,
Precum cele spuse de tine in vremurile vechi ...
Imbrac masca surasului dar nici ea nu-mi poate ascunde,
Tristetea adanca ce sufletul si trupul mi-l patrunde.

Si de niciodata, nu ai sa mai vii,
Eu tot am sa te astept pana cand nu voi mai fii,
Iti voi darui iubirea mea pana in etern si voi danuii,
Si te voi veghea cand pe cer precum o stea ma voi suii.

Tie, iubite!

Dintr-o mare de iubire scaldata in lacrimi,
O iubire plina de atatea patimi,
Si suspine de murmur tacut,
Totul pentru ochii caprui ce mi-au placut.

Dintr-o lacrima de ochi albastru
Se naste pe cer cate un astru,
Stea ce lumineaza inima lui,
Pe piedestalul inimii mele sa te sui.

Ochi timizi si calzi ma atrag in tine,
Ochi ce mi-au daruit atatea zile senine,
Si in noaptea cea mai neagra ma pazeste,
Si de umbre rele ma ocroteste.

Am renascut in iubirea ta de catifea,
Ursuletul meu cu ochi mici ca de cafea,
Tu, iubire, ce mi-ai vindecat sufletul,
Sa fie el in armonie cu pianul si sunetul.

Ai devenit cheia sol pe portativul meu,
Tu - primul meu gand in fiecare zi si tot mereu,
Doar tu pastrat in oglinda trupului,
Inca secerat de dorul timpului ...

Se scurg clipele precum nisipul,
Iar dorul mi se zugraveste pe chipul ...
Pe chipul, ce pana nu demult tu l-ai mangaiat,
Ale carui buze, tu, cu pasiune l-ai muscat ...

Doar tie, iubire, iti inchin aceste randuri,
Rupte toate din franturi de ganduri ...
Scrise cu mult dor... atata dor de tine,
Inca te port pe gene, pe buze, pe mine ...

Inca nu am uitat gustul vorbe presarate pe buze,

Si acele atingeri in mijlocul noptilor obscure ...
In tandreturi erau ale noastre degete ...
Fiecare se impletea cu celalalt cu atata sete!

Inca te port cu mine, in fiecare rand, in fiecare suras,
Chiar si in ochiul nedeschis de la atata plans,
In fiecare particica vibrezi tu, vibreaza numele tau,
Doar tu, iubire, ce m-ai smuls din intunecatul hau.

Si din patura cerului plina de luminoase stele,
Am rupt fir de ata si te-am cusut pe propria-mi piele,
Sa-mi fii tatuat pe toate lucrurile sfinte,
Sa umplii cu tine a mea minte!

Iar din toate gandurile mele am tesut o mica poezie,
Ca de mine, dor  sa nu-ti mai fie,
Si sa-ti urez un sincer :"La multi ani, iubirea mea!"
Caci sunt 2 ani si 1 luna de cand ai aparut in viata mea.

imi sting sufletul ca tu sa fii bine!

Ma risipesc ca nisipul in cuvinte grele,
Se sting si toate stelele,
Se lasa intuneric si doar lacrimile-mi stralucesc,
In aceasta agonie, doar ele mai supravietuiesc.

Ma taie un dor adanc si-mi strapunge fata,
Si eu plang, suspin, tac si-mi pierd speranta,
Vreau sa tac in deplina tacere,
Sa dispar eu si el sa nu mai sufere.

Vreau sa-mi dau lui sufletul si fericirea,
Sa fie mangaiat de fiecare sclipire de stea,
Imi doresc sa fie el bine si fericit,
Asa cum l-am cunoscut, plin de viata si zapacit.

Ma dor dureri si ma intreb de ce,
De nervi ma pisez pana nu mai am ce strange,
Sa zambeasca el... atat imi doresc.

Sa vada cat de mult il iubesc ...

Iarta-ma ...

Buna dimineata, iubire!

Printre valuri de nori, rasare soarele,
Si treptat dispare luna si stelele,
Iar in geam se intrepatrund raze timide,
Raze ce ochii mi-i deschide.

Ma trezesc si zambesc, caci e o noua zii,
Iar din inima mea izvorasc cristale de iubire mii si mii,
Din iubirea mea nasc mici saruturi dragi,
Si te sarut dulce cu gustul meu de fragi.

Incet, gingas sarut ochisorii tai,
Iar chipul tau brazdat de ganduri de printre vai,
Il mangai cu caldura sufletului meu,
Sa fii scaldat in soare de curcubeu.

Ating cu sete de tine, al tau suflet,
Te cuprind in bratele mele atat de incet,
Sa-mi simti iubirea pentru tine,
Sa te trezesti si sa ma vezi pe mine...

Iar printre cearceafuri goale, ne jucam amandoi ...
Un final de poveste cu noi atat de goi
Si tu-mi zambesti plin de fericire,
Cand iti spun : "Buna dimineata, iubire!"

Dor de doare si durere de dor

Mi-e asa dor de tine dragul meu,
Ca in suflet imi cade o lacrima mereu,
Si ma doare durerea dorului tau,
De parca m-ar fi inghitit un mare hau ...

Sunt nopti, atat de negre si ma bantuie umbre,
Si sunt zile, atatea zile lungi si sumbre ...
De ma stoarce de orice glas si viata,
E dor de doare si durere de dor de ma ingheata.

Plin de santuri si lacrimi uscate amarnic mi-e chipul,
Si eu ma scurg incet, incet precum firul si nisipul,
Nu-mi raman decat amintiri stranse adanc in suflet,
Si-o raza de soare timida ce razbate in geam incet...

Si ma roade un dor, un dor de zile senine ...
De zile de iubire, de zile impreuna cu tine!
Si ma tot doare si nu-i pastila sa-nceteze durerea,
Pentru ca doar tu ma vindeci cu iubirea ta ca mierea...

Incerc gene sa se intrepatrunda si te aduca la mine,
Dar tu tot dispari in vise, si se duc toate in sine,
In sinele inimii mele, si te ascund acolo departe,
Ca nimeni in veci sa nu ne mai desparte.

Pic, pic, pic, ... ploua ochii mei si e durere,
Tuna sufletul meu si fulgera a mea privire,
Murmura ploaia in urechile mele al sau cantec,
Iar frigul rece ma aduna in al sau pantec ...

Toamna imi intra in suflet si plang de dor ...
Si am o durere in tacere de simt ca mor,
Imi cad frunze, imi cad si flori si raman goala ...
Nu mai esti tu si e dor de doare si durere de dor! .....

pastel de dor si toamna ...

Nici nu stiu daca pentru versuri mai am cuvinte,
Daca le gasesc pe cele mai potrivite,
Stiu ca aud atata galagie in jur ...
Desi totu-i trist, rece si sur
Si vad cum timpul sta in loc si nu mai trece,
Iar eu ma chinui sa adorm in patul asta gol si rece ...
De atata dor, uit de mine si ma port ca o nebuna,
Caci in mintea si sufletul meu numai vocea ta rasuna,
Poate afara-i cald si frumos si arde soare bland,
Dar inauntru ..., inauntru stau eu plangand.

Sunt inca frunze verzi ce stau sa cada ...
Suntem noi ale caror suflet, frigul le innoada
Dar stam imbratisati puternic in intunericul intunecat
Si n-as vrea sa ne oprim din al vantului leganat,
Dar parca toti se impotrivesc ...
Si nu-mi lasa sufletul ca sa pot sa te iubesc ...
Te fura de langa mine, iubirea mea
Si eu nu stiu cum sa te protejez de ea,
Caci fiecare of de al tau rasuna pana in strafundul meu,
Iar fara tine,iubire, furtuna viscoleste tot mereu ...

Sunt doar raze timide ce inving ceata densa
Ce-mi daruiesc de la tine o iubire atat de imensa,
Ca orice inghet care m-ar smulge asa verde
Stiu ca ti-as cadea la picioare si m-ai vede
Si ai mangaia cu privirea ta timpul pana cand ai sa cobori la mine
Iar cand tu m-ai inveli cu iubire, m-ai inveli cu tine! ...