Si uneori, furtuni apar in calm de soare,
Norii negri inunda cerul mare,
Nelinisti puternice cuprind un alt suflet ...
Il lasa gol, fara al lui dulce zambet...
Acum vantul nu mai sopteste... bate rece ...
Tristetea pare ca nu mai vrea sa plece.
Din cerul involburat, picaturi fine au cazut ...
In lacrimi mici pe chip s-au prefacut.
Se arunca mii de ganduri de-a dura...
Si il umple cu a frigului ura
Alti ochi straini au aflat taina sufletului,
Acum, de acei ochi isi apara iubirea lui!
Sub chipul fragil, e inca un suflet puternic,
Care va da o lectie acelui ochi netrebnic...
Care in gelozia sa, vrea iubirea sa o desparta...
Sa se bucure iar de acea inima sparta!
Si poate se va arata slab si firav,
Dar in sange are pasiune de trandafir suav...
Sufletul acesta vede clar in lumina iubirii sale,
Pe care o inveleste adesea cu mii de petale...
Vantul bate viscolit si din cer cad fulgi de nea,
Dar nu se teme pentru ca o iubeste pe ea...
Si asta ii da putere atat de mare si de imensa,
Sa o protejeze cu flacara sa, vesnic aprinsa!
si-ar cadea lacrimi grele pefatza mea,
RăspundețiȘtergereOrcum niciodata nu te-as lasa,
Si de mi s-ar stinge de tot speranta,
S-ar stinge doar in inima ta.
auzi monica sper ca nu te deranjeaza faptu ca vreau sa vorbim? vreau sa inteleg ceva:).. sper ca nu esti atat de egoista in cat sa nu ai curaju sa vb cu mine...
RăspundețiȘtergeremarsi fa
RăspundețiȘtergerece vocabular ai:))
RăspundețiȘtergerenu te credeam asa pacat ca printr-o chestie dinasta iti areti adevarata fata:)
asa e prin asta imi arat adevarata fatza pentru tine
RăspundețiȘtergerebravo tie ca poti si iti asumi responsabilitatea dea o face:)
RăspundețiȘtergerecum tu ti-o areti! asa o so cunosti si pe a mea, stiu nui frumos sa musti mana celui ce tea invatat, dar tu ai vrut-o! sti cum se sp daca taceai, filozof erai, asa esti...:))