Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Si ma doare intru tot corpul,
Trupul mi-e obosit, dar sufletul nu vrea sa adoarma,
Nu vrea sa ma mai ia in seama ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Caci vocea mi se rataceste si dispare tot sunetul,
Linistea domina in toata incaperea,
Si eu imi plang in pumnii stransi iubirea ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul...
Imi tot repet adesea in minte, incat mi-am pierdut cuvantul,
Sunt doar cuvinte ratacite zburate din durere,
Cand timpul asta, precum nisipul, ma cerne ...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Si stric, prin felul meu de a fi, poate totul,
Nu ma victimizez, insa mi-e dor de copacii verzi,
Cand te invitam in ochii mei, sufletul meu sa il vezi...

Poate vreau prea mult, poate nu merit, poate nu e momentul,
Sa-mi doresc o mangaiere si o imbratisare oferita cu tot sufletul,
Nu mai vreau sa ma doara, dar continua sa ma doara,
Si-mi cad lacrimi de durere, de furie pentru a nu stiu cata oara.

Cu multa dragoste si mult dor ...

Cu multa dragoste si mult dor scriu,
Astazi cand cerul parca e tot mai cenusiu,
Cand parca lumea se rupe in doua,
In suflet, pe mine, tot ploua si ploua ...

Imi frang toate lacrimile ce ma pandesc,
Sa nu vezi, sa nu auzi cum ma topesc ...
Cum striga totul in mine ...
Cum sufletul meu te striga  pe tine.

Las muzica sa se scurga intre noi,
Sa se piarda in ceata ochii mei goi...
Nu vreau sa-ti spun cat am nevoie ...
Sa te iubesc cum te iubeam in voie ...

Nu vreau sa vezi cum m-am pierdut pe trepte,
Cum am cazut si m-am ratacit prin atatea deserte,
Nu vreau sa-mi simti ochii stinsi de atatea lacrimi,
Caci nu mai esti tu sa ma adormi ...

Chiar si parfumul tau s-a risipit in aerul ce-l respir,
Si numar clipele ce ne desparte, fir cu fir,
De ma inec cu dorul asta ce-mi inunda sufletul,
Vocea ta imi umple gandurile si acum ca traznetul ...

Stau singura si-mi susur cate o poveste in urechi,
Precum cele spuse de tine in vremurile vechi ...
Imbrac masca surasului dar nici ea nu-mi poate ascunde,
Tristetea adanca ce sufletul si trupul mi-l patrunde.

Si de niciodata, nu ai sa mai vii,
Eu tot am sa te astept pana cand nu voi mai fii,
Iti voi darui iubirea mea pana in etern si voi danuii,
Si te voi veghea cand pe cer precum o stea ma voi suii.

Tie, iubite!

Dintr-o mare de iubire scaldata in lacrimi,
O iubire plina de atatea patimi,
Si suspine de murmur tacut,
Totul pentru ochii caprui ce mi-au placut.

Dintr-o lacrima de ochi albastru
Se naste pe cer cate un astru,
Stea ce lumineaza inima lui,
Pe piedestalul inimii mele sa te sui.

Ochi timizi si calzi ma atrag in tine,
Ochi ce mi-au daruit atatea zile senine,
Si in noaptea cea mai neagra ma pazeste,
Si de umbre rele ma ocroteste.

Am renascut in iubirea ta de catifea,
Ursuletul meu cu ochi mici ca de cafea,
Tu, iubire, ce mi-ai vindecat sufletul,
Sa fie el in armonie cu pianul si sunetul.

Ai devenit cheia sol pe portativul meu,
Tu - primul meu gand in fiecare zi si tot mereu,
Doar tu pastrat in oglinda trupului,
Inca secerat de dorul timpului ...

Se scurg clipele precum nisipul,
Iar dorul mi se zugraveste pe chipul ...
Pe chipul, ce pana nu demult tu l-ai mangaiat,
Ale carui buze, tu, cu pasiune l-ai muscat ...

Doar tie, iubire, iti inchin aceste randuri,
Rupte toate din franturi de ganduri ...
Scrise cu mult dor... atata dor de tine,
Inca te port pe gene, pe buze, pe mine ...

Inca nu am uitat gustul vorbe presarate pe buze,

Si acele atingeri in mijlocul noptilor obscure ...
In tandreturi erau ale noastre degete ...
Fiecare se impletea cu celalalt cu atata sete!

Inca te port cu mine, in fiecare rand, in fiecare suras,
Chiar si in ochiul nedeschis de la atata plans,
In fiecare particica vibrezi tu, vibreaza numele tau,
Doar tu, iubire, ce m-ai smuls din intunecatul hau.

Si din patura cerului plina de luminoase stele,
Am rupt fir de ata si te-am cusut pe propria-mi piele,
Sa-mi fii tatuat pe toate lucrurile sfinte,
Sa umplii cu tine a mea minte!

Iar din toate gandurile mele am tesut o mica poezie,
Ca de mine, dor  sa nu-ti mai fie,
Si sa-ti urez un sincer :"La multi ani, iubirea mea!"
Caci sunt 2 ani si 1 luna de cand ai aparut in viata mea.

imi sting sufletul ca tu sa fii bine!

Ma risipesc ca nisipul in cuvinte grele,
Se sting si toate stelele,
Se lasa intuneric si doar lacrimile-mi stralucesc,
In aceasta agonie, doar ele mai supravietuiesc.

Ma taie un dor adanc si-mi strapunge fata,
Si eu plang, suspin, tac si-mi pierd speranta,
Vreau sa tac in deplina tacere,
Sa dispar eu si el sa nu mai sufere.

Vreau sa-mi dau lui sufletul si fericirea,
Sa fie mangaiat de fiecare sclipire de stea,
Imi doresc sa fie el bine si fericit,
Asa cum l-am cunoscut, plin de viata si zapacit.

Ma dor dureri si ma intreb de ce,
De nervi ma pisez pana nu mai am ce strange,
Sa zambeasca el... atat imi doresc.

Sa vada cat de mult il iubesc ...

Iarta-ma ...

Buna dimineata, iubire!

Printre valuri de nori, rasare soarele,
Si treptat dispare luna si stelele,
Iar in geam se intrepatrund raze timide,
Raze ce ochii mi-i deschide.

Ma trezesc si zambesc, caci e o noua zii,
Iar din inima mea izvorasc cristale de iubire mii si mii,
Din iubirea mea nasc mici saruturi dragi,
Si te sarut dulce cu gustul meu de fragi.

Incet, gingas sarut ochisorii tai,
Iar chipul tau brazdat de ganduri de printre vai,
Il mangai cu caldura sufletului meu,
Sa fii scaldat in soare de curcubeu.

Ating cu sete de tine, al tau suflet,
Te cuprind in bratele mele atat de incet,
Sa-mi simti iubirea pentru tine,
Sa te trezesti si sa ma vezi pe mine...

Iar printre cearceafuri goale, ne jucam amandoi ...
Un final de poveste cu noi atat de goi
Si tu-mi zambesti plin de fericire,
Cand iti spun : "Buna dimineata, iubire!"

Dor de doare si durere de dor

Mi-e asa dor de tine dragul meu,
Ca in suflet imi cade o lacrima mereu,
Si ma doare durerea dorului tau,
De parca m-ar fi inghitit un mare hau ...

Sunt nopti, atat de negre si ma bantuie umbre,
Si sunt zile, atatea zile lungi si sumbre ...
De ma stoarce de orice glas si viata,
E dor de doare si durere de dor de ma ingheata.

Plin de santuri si lacrimi uscate amarnic mi-e chipul,
Si eu ma scurg incet, incet precum firul si nisipul,
Nu-mi raman decat amintiri stranse adanc in suflet,
Si-o raza de soare timida ce razbate in geam incet...

Si ma roade un dor, un dor de zile senine ...
De zile de iubire, de zile impreuna cu tine!
Si ma tot doare si nu-i pastila sa-nceteze durerea,
Pentru ca doar tu ma vindeci cu iubirea ta ca mierea...

Incerc gene sa se intrepatrunda si te aduca la mine,
Dar tu tot dispari in vise, si se duc toate in sine,
In sinele inimii mele, si te ascund acolo departe,
Ca nimeni in veci sa nu ne mai desparte.

Pic, pic, pic, ... ploua ochii mei si e durere,
Tuna sufletul meu si fulgera a mea privire,
Murmura ploaia in urechile mele al sau cantec,
Iar frigul rece ma aduna in al sau pantec ...

Toamna imi intra in suflet si plang de dor ...
Si am o durere in tacere de simt ca mor,
Imi cad frunze, imi cad si flori si raman goala ...
Nu mai esti tu si e dor de doare si durere de dor! .....

pastel de dor si toamna ...

Nici nu stiu daca pentru versuri mai am cuvinte,
Daca le gasesc pe cele mai potrivite,
Stiu ca aud atata galagie in jur ...
Desi totu-i trist, rece si sur
Si vad cum timpul sta in loc si nu mai trece,
Iar eu ma chinui sa adorm in patul asta gol si rece ...
De atata dor, uit de mine si ma port ca o nebuna,
Caci in mintea si sufletul meu numai vocea ta rasuna,
Poate afara-i cald si frumos si arde soare bland,
Dar inauntru ..., inauntru stau eu plangand.

Sunt inca frunze verzi ce stau sa cada ...
Suntem noi ale caror suflet, frigul le innoada
Dar stam imbratisati puternic in intunericul intunecat
Si n-as vrea sa ne oprim din al vantului leganat,
Dar parca toti se impotrivesc ...
Si nu-mi lasa sufletul ca sa pot sa te iubesc ...
Te fura de langa mine, iubirea mea
Si eu nu stiu cum sa te protejez de ea,
Caci fiecare of de al tau rasuna pana in strafundul meu,
Iar fara tine,iubire, furtuna viscoleste tot mereu ...

Sunt doar raze timide ce inving ceata densa
Ce-mi daruiesc de la tine o iubire atat de imensa,
Ca orice inghet care m-ar smulge asa verde
Stiu ca ti-as cadea la picioare si m-ai vede
Si ai mangaia cu privirea ta timpul pana cand ai sa cobori la mine
Iar cand tu m-ai inveli cu iubire, m-ai inveli cu tine! ...

dragoste pe note de poezie!

... este inca o noapte ce sa lasa rece peste asternutul meu ... ma uit in oglinda, desi lumina este stinsa, ma privesc asa prin lumina slaba a lunii ... sunt goala, sunt goala fara tine, si fug inspre pat, si strang puternic plapuma in brate ...
o umbra calda isi grabeste si ea pasul inspre mine, imi dezvaleste picioarele goale... isi arunca privirea peste ele urcand incet spre capul meu ... si isi coboara din nou privirea spre trupul meu, luand fiecare particica din mine, mangaind, incalzind, framantand soapte eterne pierdute in tacerea tacerii ...
Imi ridic privirea plansa din perna, si suspinand imi intind bratele spre tine, umbra iubirii mele ... te las sa-ti asterni toate gandurile la poalele tamplelor mele ...sa imi saruti obrajii umezi de la inca atatea lacrimi pierdute ...
vrei sa dezlegi snururi ce s-au pus intre noi, sa ramanem doar noi, destul de goi, faci sa se stinga lumina ... sa ramanem in intuneric, sa descoperi privelisti ce nu au fost inundate de iubirea ta ... faci tacere si poruncesti lacrimilor sa se intoarca in cerul lor albastru, bratelor sa se lase moi, buzelor sa se intredeschida, vocii sa se unduiasca sub valuri de note, intregului trup sa-si linisteasca sufletul ...
un murmur al asternutului ... o mana mica care il cuprinde strans, atat de strans incat il sugruma ...dar el tace, copila nu il mai uda cu ploi din suflet, ci zambeste ...
pe chipul meu se descriu curcubee de culoare, parul meu miroase a fericire, petale de cires imi umplu trupul meu... o mare rosie se asterne pe buzele mele ... ochii mei doua picaturi de stele in noaptea intunecata ... insa tu, doar tu ... imi picuri particule de utopie in suflet, dragul meu,ca toate visele mele de acum sa devina realitate! Te iubesc enorm de mult, iubitul meu! ...

Chip brazdat de lacrimi...

Astazi, cu chipul plin de lacrimi ma rog la Dumnezeu,
Ca sa-ti amintesti de mine, dragul meu...
Caci sufletul ma doare asa de tare,
Si fiecare parte din el ... incet moare.

In veci, nu as vrea sa citesti acesti randuri,
Sa nu-mi simti  durerea din ganduri,
Sa nu simti absenta al copilei tale zambet,
Sa nu auzi, al ei plin de lacrimi planset.

Sunt atat de trista, ca nu-mi iese soarele...
Si-mi doresc sa fie iar noapte plina de stele,
Sa se opreasca din mers timpul,
Sa nu-mi uiti astazi chipul ...

Nu as vrea sa se risipeasca dragostea noastra,
Sa fie pulbere de nisip scurs din a Luceafarului astra,
Nu vreau sa ne pierdem in timp nici noi,
Sa nu mai stii cum ne mangaiam atat de goi...

As plange nopti... zile intregi, pana nu as mai fii,
Ca amintirile sa devina din nou atat de vii ...
Cum se scutura florile in mai, asa ma scurg eu ...
Cu mii de lacrimi si suspine, de acum si mereu ...

A disparut ca prin negura de ceata a timpului,
Uitarea a luat cu ea de la mine si chipul zambetului,
Sper candva sa-ti amintesti amintirea mea ...
Sa-ti amintesti ca tu esti a mea stea

Sparge-mi masca... Fa-ma sa fiu eu!din nou si din nou, si iar si iar

doar tu si iubirea ta

esti si vei fii mereu raza mea de soare!

Te iubesc!

sa nu ma uiti...

aminteste-ti de mine...

Scrisoare pentru sufletul tau! (2)

Dragul meu,

Randul meu nu-si mai gaseste calea spre hartia alba, imbibata de parfumul trupului meu si spre pixul cel albastru... isi ia zborul spre aceste randuri de pe net, in acelasi mediu in care ne-am intalnit. Ma reintorc la origini, la acele inceputuri timide, in care incercam sa ma deschid in fata ochilor tai caprui si iti suflam prin soapte imbracate in cuvinte de poezie, toate ale mele doruri ...Aceleasi doruri care astazi, ard adanc sufletul meu, sub ridul timpului, sub umbrele ce anunta noaptea lunga si rece ... Aceleasi nopti fara tine...
Astazi, fata de atunci, nu mai trebuie imi ghicesti gandurile, ti le ofer pe toate asa cum sunt ele, nascute in haos, in nebunie de un adult, care se crede inca un copil ... un copil care refuza totusi sa creasca, pentru ca imi este dor de copilarie, la fel de mult cum imi este dor de tine, iubitul meu. Toate tainele sufletului meu, tu insuti le-ai descoperit, si mi-ai oferit umarul iubirii tale, sa-mi astern suferintele si doleantele toate.
In tine, am vazut un prieten de nadejde, un om in care pot avea toata increderea, si in ciuda firii mele tacute, m-ai facut sa-ti vorbesc... Mai intai au fost postarile, apoi conversatiile intregi si acum, uneori, sufletul meu se revarsa in propriile tale postari. In tot ceea ce faci pentru mine, se picura parti din sufletul meu si eu ma bucur de fiecare dar in parte, ce-l primesc de la tine.
Nu-ti pot spune clar, ce anume m-a facut sa ma indragostesc de tine, dar iti pot spune cu siguranta, ca lucrurile mici, acele fine detalii m-au cucerit la tine. M-au fascinat tacerile tale, felul cum imi vorbeai din priviri ... Toata acea dragoste pe care cu grija ai sadit-o in mine, in sufletul meu, si ai facut diminetile reci sa fie calde, ca de primavara, plina de caldura unui suflet ce de departe ma incalzeste, si intreg cerul sa se deschida. In fiecare zi, ma gandesc la toate cuvintele tale ce au ramas nespuse, la marile scurse si noptile pierdute, la zambetul si chipul tau ... Prin soapte, prin cuvinte, prin stele, prin ganduri, prin roua diminetii, prin raza calda de soare imi invalui iubirea, o ascund in toate aceste picaturi de suflet, ca tu dragul meu sa te bucuri intreaga viata de mine. Sa nu uiti ca soarele rasare si astazi, ca eu sa te mangai, sa fac dragoste cu tine dezvelindu-ti sufletul dur, jucandu-ma din nou in ochii tai de catifea, sa ma oglindesc pe buzele tale moi, dulci ce susura in glasul meu iubita ta cea sfanta...
O dulce chitara as vrea sa fiu ... sa ma porti in ale tale puternice brate, sa ma dezmierzi cu delicatetea degetelor tale, sa vibrez la fiecare atingere a ta, sa cantam impreuna note de pasiune, sa se prelinga finetea sunetelor intr-un cantec dulce...
Adesea, chiar cred ca m-am nascut pentru tine, eu - o copila, comoara adevarata plina de neprevazut ascunsa in tot acest univers. Comoara a vietii tale, si din mine sa-ti extragi elixirul vietii, si astfel sa primesti tot ceea ce este mai frumos in aceasta viata. Si stiu ca nu am fost langa tine, inca de la inceput, dar asta pentru a putea primi acum, dupa atata rau, un rai de lume si eu sa fiu ingerul tau calauzitor...
De acum, voi avea grija de tine, ca nimic ce e rau sa te atinga, iubitul meu!Si iarta-ma ca am intarziat atata sa apar ...

Te iubesc enorm de mult, sufletelul meu!,

A ta iubita, Mona

Scrisoare pentru sufletul tau!

Dintr-o mie de ganduri, ce se revarsa acum in gandul meu, iti impletesc aceste randuri, marturie vie a sufletului meu. Stiu ca nu e o scrisoare parfumata, ca si cele trimise de mine de-a lungul timpului, dar poarta amprenta aceluiasi sentiment de iubire profunda pe care ti-o port ... Aceasta iubire atat de mare cat poate traversa universul intreg, si tot nu ar ajunge la finalul calatoriei, sa poti simti capatul iubirii mele ...Si stiu ca aceste vorbe nu sunt decat ca o lacrima in ocean, dar ti le spun din adancul inimii, ca sa nu uiti nici macar cand genele tale se imperecheaza pentru o clipire, si nici cand trupul tau isi inchide ochii si cerul se intuneca cat de mult te iubesc, iubitul meu.
Alaturi de tine, am trecut prin nopti intunecate, poate nenumarate nopti, dar ma bucur de acest lucru pentru ca am reusit sa vad astfel rasaritul de soare cel sublim. Am simtit cea mai fierbinte raza a soarelui, ca pe cea mai dulce mangaiere a ta, si intreaga natura m-a rasfatat cand tu nu ai putut face acest lucru. Si stii de ce am simtit lucrul asta?Pentru ca tu ti-ai pictat existenta intreaga in fiecare raza de soare, in fiecare rasarit de soare, in fiecare stea, in fiecare element al naturii. Tu esti special, iubirea ta este speciala ...
Cand imi inviti mana in palma ta, spun ca ma pierd pe cararea inimii tale, unde tu cu multa dragoste infloresti fiecare boboc de floare la fiecare pas al meu si eu inaintez imbatata de un parfum fin de trandafir ... acest parfum al iubirii tale, caci asa mirosi tu, miroase inima ta ... Si da, m-am indragostit cu desarvasire de tine, cu fiecare cuvant care se naste din mine.
Si as varsa cate o lacrima in fiecare clipa din viata mea, sa o  transform in diamante si sa le insir pe toate intr-un sirag stralucitor, sa straluceasca lumina puternica in viata ta. Astfel voi dezlega fantomele din trecut si voi lega mii de noduri, ca nimeni in veci sa nu ne desparta ... Ma voi pastra ascunsa undeva prin tine, intre bataile tale de inima, pentru a simti acelasi ecou al durerii si tristetii care te apasa. Am sa fiu intotdeauna langa tine, ingerul meu.
Iar acele clipe langa tine ... acele clipe de iubire tandra, lungita toata langa tine, imbracata si dezbracata doar de imensitatea iubirii tale, asa de goala, plutind in sufletul, inima ta... aceste clipe desavarsite, nu le uit niciodata, chiar daca adesea palesc sub trecerea timpului si se ingalbenesc, iar detaliile se pierd in larga zare ...
Imi doresc acel sarut ce ma arde pe dinauntru, ce ma face apa vie, rau zburdalnic, clocotind la poalele muntilor. Acel sarut ce arde sa se lipeasca de buzele tale, cu acelasi dor  ce imi copleseste fiinta mea intreaga ... Acel dor ce ma face strabat atata cale in fiecare secunda a vietii mele, fara sa obosesc macar o singura data... Acel dor care se sfarseste doar atunci cand intalneste jumatatea lui, adica pe tine ursuletul meu frumos. Pentru ca pentru tine, ingerasul meu, eu infloresc precum florile primavara ... Chipul meu isi ia haine noi, se scutura de praful vietii, se spala de orice grija si suparare si zambeste! Da..., doar langa tine pot zambi eu cu adevarat, din inima, din suflet, incat atunci cand buzele mele ating buzele tale, toata fiinta mea se-nfioara si ma las toata tie ... Si poate, timpul e astazi mai rautacios cu noi, dar tine minte! Timpul a decis ca e momentul potrivit ca noi doi sa ne cunoastem, sa ne intalnim, si sa ne iubim, fiecare din inimile noastre a decis ca trebuie sa pastreze acest petic de suflet gasit pentru a-si intregi  haina sufletului...
Si desi sunt singura in pat, nu mai ma simt atat de singura si incompleta, caci esti tu acolo undeva, care imi incalzeste somnul lin si imi susura in urechi acea poveste... Doar tu imi faci sufletul sa rada, cand uneori am atatea motive sa plang si sa fiu trista... Tu esti cel care ma face sa ma inalt dincolo de culmea inalta a muntilor, sa intrec plapuma de nori si sa ating soarele timid, sa fiu unica in aceasta lume atat de uniforma. Tu imi dai acel ceva, ce ma face sa-ti caut chipul oriunde, si tot timpul, cred ca vorbesc cu tine, ... te regasesc in orice lucru minuscul, pretutindeni esti tu si ma inconjori cu dragostea ta.
Sunt destul de posesiva si geloasa, ce-i drept, sunt atat de invidioasa pe toti cei care te privesc si sunt langa tine in acest moment si care nu-ti apreciaza toate lucrurile daruite lor, incat i-as bate, i-as alunga, ca sa ma pot bucura doar eu de tine, sa-ti arat cat de mult apreciez fiecare gest oricat de mic sau mare este el. Stiu ca sunt astfel, extrem de egoista, dar ce sa fac?!cand tu esti universul meu intreg, cand esti unicul motiv pentru care mai traiesc, pentru ca alaturi de tine chiar simt ca traiesc si ca viata nu mai trece in fuga pe langa mine asa cum era odinioara. Ma hranesc din tine, din dragostea ce mi-o porti si devin senina precum cerul ochilor mei, in care te rog sa pasesti ... Vino sa te pierzi de atatea ori in albastrul cerului ...Vino sa stai intr-o lunga primavara, cu acea caldura imensa si soare bland, mangaietor, si iti promit ca desi n-or sa cada fulgi de zapada, or sa cada fulgi calzi din petalele copacilor imbobociti ...
Iti daruiesc aceste franturi de ganduri, evadate acum din inima mea... Sper sa-ti placa si sa nu te superi ca sunt randuri dintr-o postare, si nu randuri dintr-o scrisoare...
Te iubesc enorm de mult, ochisori de catifea!:*

Din toata inima mea, speranta!...

Iti intind mana plina de speranta catre tine,
Ia-o, te rog, si in mana ta strange-o  bine,
Nu vreau ca iubirea mea sa te mai doara,
Vreau sa-mi zambesti ca odinioara ...

As vrea sa nu te mai ascunzi in colturi intunecate,
Vino langa mine,gurita, sa te port departe, departe ...
Vino in lumina iubirii mele din strafund,
Nu ma lasa in tacere si bezna sa ma afund...

Hai sa pasim impreuna in aceeasi speranta,
Sa trecem peste acesta clipa grea din viata,
Hai, te rog, lasa-ma sa te mai mangai o data,
Hai sa ne facem din nou iubirea luminata ...

Stiu ca te doare, ca si pe mine ma doare,
Si acest dor imens de tine, in mine roade,
Si am rani adanci, caci te-am lasat singur,
Cand am plecat, si cerul era trist si sur ...

Dar chiar si cu aceasta imensa durere,
Vreau sa vorbim, sa nu se lase tacere!
Vreau sa razbim, vreau sa iesim la lumina,
Si doar iubirea dulce intre noi sa vina!

Nu mai fii trist, taticul meu!
Caci eu te iubesc mereu si mereu ...
De asta, vreau sa-ti umplu sufletul cu speranta,
Si de maine sa incepem o noua viata!

Vreau sa-mi promiti ca vei stinge durerea,
Ca nu te vei lasa invins de ea,
Si vei lupta alaturi de mine, pentru a noastra iubire,
Si ca in curand, foarte curand, sa plutim in fericire!

Te rog, gurita!

inger pentru tine ...

Tu stii ca eu eram inger cazut,
Ce aripile, viata mi le-a vandut
Dar tu din nou aripi, mi-ai dat,
Si in inger rupt din rai m-am transformat.

Cand am fost langa tine, am invatat sa zbor,
Dar nu mai sunt langa tine, si eu mor ...
Caci nu mai stiu sa zbor, caci tu esti aripile mele,
Si cand am plecat, mi le-am smuls din piele.

Dar stiu un singur lucru. Cand m-am ridicat la cer,
Si afara, colo jos era frig, ploaie si ger,
Acolo sus, era soare, erai tu, raza mea de soare,
Si ma incalzeai puternic dintr-o suflare.

Si stiu ca adesea am ales tacerea drept cuvinte,
Ca sa-ti marturisesc lucrurile cele mai sfinte ...
Am nascut atatea cuvinte in tacere,
Ca sa picur in sufletul tau atata placere.

Ma uit la aceste chipuri dragi ce ma privesc,
Le simt straine, desi stiu ca in adanc le iubesc,
Ii simt total departe, pentru ca pe tine te vreau aproape,
Sa saruti tarziu in noapte, ale mele grele pleoape.

Fiecare particica din mine ma doare,
Si fiecare particica din mine moare,
Caci tu nu esti, ca sa-mi dai mangaiere,
Sunt inger cazut in disperare si tacere ...

Vino langa mine, si invata-ma din nou sa zbor,
Nu ma lasa in umbre, caci ele aprig ma vor,
Si vor smulge pana cu pana, simbol de iubire,
Pana vor ucide a marea imensa iubire.

Acum, lacrimi imi inunda sufletul si chipul,
Si eu ma destram fir cu fir, precum nisipul,
De la acest dor de tine, iubitul meu!
Caci te vreau langa mine mereu, si mereu si mereu ...