Cand un inger cade, se dezlantuie furtuna,
Si diavolita rade ca nebuna,
Afara, incepe a ninge neincetat
Iar aripile ingerului, diavolita i le-a sfartecat.
''- Doamne, aici e atat de rece ...
Simt cum viata mi se trece!...
Se da o lupta in mine,
O lupta mare intre rau si bine."
Nu este niciun raspuns si ingerul crede ca a fost uitat,
Mai ales acum cand trupul i-a fost inghetat,
Si cand ingerul a cazut
Raiul in iad s-a prefacut.
Diavolita, sufletul lui pur l-a incatusat,
Rautatea ei, la frig, la condamnat...
''- Si ninge, Doamne, neincetat cu fulgi mari
Fantasme, iluzii, umbre musca din mine cu dintii tari..."
Si din ingerul cu aripi frumoase se scurge sange ...
''- Si simt cum lumina mea se stinge...
Sunt condamnat sa traiesc in pacat,
Caci un inger fara aripi e uitat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
si inima ta spune o frantura de un gand frumos ...