Misterul cartilor

Misterul cărţilor

Intru în bibliotecă, un loc magic şi întunecat…

Miracole neştiute zac în noi şi împrejurul nostru, chiar şi în biblioteca se întâmplă aşa.  Rafturile prăfuite ale  bibliotecii ascund cărţile nepreţuite.

Deodată, dau peste un volum cu titlul ,, Spiridon, piticul Babei Cloanţa”. Citesc în mirosul tuşului vechi rânduri pline cu litere vrăjite.

Termin repede cartea şi bunica, femeie peste care au trecut anii, mă cheamă la un ceai. Când ies din întuneric, văd stelele noi ce vorbeau cu florile, stropii mari de ploaie ce loveau fără milă stâncile golaşe, iar în spatele lor pământul părea un glob de aur.

Pe o cărare îndepărtată, zmeul de hârtie plănuia împreună cu Baba Cloanţa cum sa scape de prinţesa Raspunzel.

Plutesc pe argintul stelelor, spre necunoscut şi ajung undeva departe, unde tunetele şi fulgerele se dezlănţuiau în văzduhul acoperit cu praf de cenuşă.

Peste tot domnea întunericul. Deodată, se aude un ţipat de ajutor.

Îl aud şi încerc sa găsesc locul de unde se aude. După ce-l găsesc, descopăr o zână. Ea era ca o floare strălucitoare şi pură în mijlocul pădurii întunecate. Mă apropii şi observ că nişte lanţuri groase îi ţinea picioruşele.

-          Te rog ajuta-mă! Dezleagă-mi lanţurile!

-          Dar cum?!

-          Doar ascultă-ti inima! Ea va şti unde sa mergi! Uite, acela este ,,mărul inimii”! El te va ajuta unde nu vei şti.

Mărul inimii mă duce la castelul Babei Cloanţa. Însă, aceasta nu era, dar Spiridon, piticul acesteia mă opreşte şi-mi spune :

-          Aici este palatul stăpânei mei! Nu ai voie sa intri, decât dacă îmi aduci perla roz a merilor. O găseşti în Gradina Basmului.

Ajung în Gradina Basmului şi merg la cel mai înalt mar. În interiorul lui, era un gol poleit cu perla roz. O iau şi i-o aduc lui Spiridon.

-          Foarte bine, dar mult prea târziu … Totuşi, te voi lăsa să treci!

Porţile de plumb, aurite se deschid şi intru într-o cameră obscură şi rece, unde în mijloc era o piatră ce era scufundată în petale de trandafir. Mă apropii de ea şi parcă sunt îmbrăţişată de o căldură sinceră. Pun pe piatră mărul inimii, şi deodată piatra se deschide şi din ea iese un parfum trandafiriu al stelelor, Raspunzel.

Astfel, totul redevine frumos, iar Raspunzel este din nou regină.

Uneori, nu apucăm să facem lucruri măreţe … şi privim  înapoi, sperând că vom putea schimba trecutul … Profită de fiecare lectură şi n-o lăsa să-ţi scape pentru că nu ştim ce se ascunde dincolo de copertă şi titlu.