Vara in ochii copilariei
Vara
iar…Cerul era albastru ca o petala de nu-ma-uita, iar norii albi de vata isi
plimbau corabiile argintii pe intinderea nemarginita a boltei ceresti.Soarele
puternic isi arata razele printre norii.
Asa este
vara prin ochii copilariei.Si acum imi amintesc cu zambetul pe buze cand
priveam pe geamurile fumurii si mici ale casutei bunicilor uitata de lume, gradina in fiecare dimineata…Atâtea dimineţi
la rand!
Îmi aduc
aminte de o dimineata mai speciala.Doar ca nu a fost asa de la inceput…M-am aşezat
ghemuită,cu bărbia sprijinită de genunchi la umbra batranului tei si priveam
gradina bunicii.Adia un vânt potolit care a adus un crin alb….L-am luat in mana si i-am pupat
petalele…Spre poarta rece, palcuri de
panselute dansau la umbra .Floarea soarelui cea mai inalta si cea mai vie in culori spune povesti despre bunicii mei iar soarele,
atent asculta.Undeva departe de noi toti statea trandafirul roz spre rosu care
semana cu cerul la apusul soarelui iar cu cel alb transformau locul intr-un
palat de vis.
M-am asezat intr-un leagan impletit din bambus, de
unde am privit intreaga gradina.Liliacul mov imprasitie in intreaga gradina o
mireasma imbietoare iar lalelele negre confera o pata de culoare picturii fara
viata.
Soarele pleaca, floarea-soarelui si-a inchis petalele,
lalelele si-au aplecat capul in jos, liliacul nu mai imprastie miresmele
specifice, iar eu, am plecat pe micuta carare care se formase printre flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
si inima ta spune o frantura de un gand frumos ...