Sa auzi din strafund al inimii mele ecou,
Sa-ti spun cat iti sunt de aproape,
Incat iti sarut visele de pe pleoape.
Am uitat sa respir, sa mananc, sa traiesc
Am uitat de ele, pentru ca te iubesc
Si imi ascund lacrimile si durerea
Si te las scufundat in iubirea mea.
Stiu ca astazi e posibil sa ma urasti,
Caci din cauza mea, dorinta nu ti-o indeplinesti,
Si ma doare atat de tare sufletul,
Ca orice fac, nu-ti mangaie in adanc chipul.
Ti-as da sufletul meu sa vezi in el,
Dar sunt atatea cioburi si te poti taia in el,
Mi-as da si intreaga viata
Macar sa ai acel zambet in fiecare dimineata.
Si de acest refuz al meu, tu te dezamagesti,
Caci nu-ti ofer iubire ca-n povesti,
Ma condamni prin simpla ta tacere,
Ca iubirea mea nu-ti mai ofera placere.
Eu sufar in tacere si ma doare a mea inima,
Ca nu-ti mai aduc in viata ta lumina,
Eu ..., eu aleg sa tac si sa crezi ca sunt rea,
Sa nu vezi, sa nu auzi cum se destrama inima mea!
Te iubesc si te voi iubii intotdeauna,
Chiar daca ne ocroteste doar luna,
Chiar daca ne desparte furtuna,
Te inteleg si te voi astepta indiferent ce zice nebuna!
Desi ea m-a facut sa ma simt ca un obiect,
Ce-l trimiti adesea printr-un colet
Si nu un om cu atatea trairi si sentimente,
Doar un om din mii de obiecte.
Acum, am sufletul in mare indepartare,
Si nu mai vrea acasa pana nu e soare,
Pana cand tu n-ai sa spui acel cuvant,
Ce il leaga de tine prin dragoste si cant.
