Zi de toamna, iubind

Intr-o frumoasa zi de toamna, am iesit afara sa ma plimb ... Era asa senin ... Frunze usoare cadeau incet dub adirea vantului de toamna ... Mergeam incet, privind natura toata in goliciunea ei si ma simteam implinita ... Am luat o floare, am mirosit-o. Avea un miros asa frumos ... un miros ce mi-a amintit de tine. Am zambit. Am luat-o si mi-am continuat plimbarea prin parcul gol ... Cand, mergand asa, am zarit copacul nostru ... Mai stii? E copacul unde ne-am jurat iubire ...  Numele nostre inca erau scrijelite in scoarta copacului masiv ... Cand ti-am atins numele, am simtit ca inima mi se umple de bucurie ... Zambind, am plecat mai departe, invartindu-ma ca o copila ... Am vazut lacul care secase dorind sa pastreze pe fundul sau soaptele noastre de iubire ce ni le spuneam tot timpul ... Salciile isi misca pletele linistite, spunandu-mi ca iubirea noastra e ocrotita de ele ... Toamna ruginie s-a asezat peste parcul nostru, parcul unde noi ne jucam mereu, unde tu mi-ai spus ca ma iubesti. Imi place acest parc si imi place sa-l vad sub vraja toamnei ... E asa ... special, ca si dragostea noastra ...
M-am asezat pe o banca. E cea mai veche, are blanile scorojite de ploaie, vant, frig ... dar cred ca asta e frumusetea ei, caci a privit de-a lungul vietii ei tot atatea povesti de dragoste si tot atatea finaluri de iubire ... Ma inghemuiesc ... Inchid ochii. Mi-a aduc aminte primul nostru sarut ... Buzele tale dulci si moi peste ale mele ... Si ... parca s-a intamplat pe banca asta ... Doamne, ... nici nu m-am gandit ca de asta m-a atras ... Intr-odata, o umbra imi ia raza palida de soare ... un miros cunoscut imi invadeaza simturile ... simt ca inima imi bate de nebuna ... deschid incet ochii ... si esti tu, iubire, ce imi intinzi mana cu o mica floare ce seamana cu a mea ... Iti sar in brate si ne invartim impreuna dub goliciunea naturii din plina toamna ...