Si tot ninge de cateva zile incoace, si parca iarna asta e mai dura ca toata vara cu caldura ei ... Cerul gri, plumburiu... e trist saracul, caci nici eu si nici el nu ne-am bucurat de a ta mangaiere de raza de soare ... Ma intreb oare unde te-ai ascuns, pe sub ce nori grei te-ai ratacit si tu nu mai stii calea spre mine ...
Numar fiecare fulg de nea ce cade pe acest pamant, inca atat de cald ... Si il simt cum ofteaza ... aburi plini de lacrimi cristaline ... Oftez si eu, caci ii inteleg durerea ...
E bine in casa... e cald. Miroase a cozonac proaspat facut ... Luminitele rosii, verzi, galbene din pomul de Craciun joaca contrast pe fata mea... Si imi arata cat de frumoase sunt lucrurile simple, lucrurile savurate bucata cu bucata, incet, in tihna.
Poate viata nu e roz, sau poate niciodata nu a fost roz, dar noi am stiut sa ii vedem partile ei bune si ne-am bucurat din plin de ele.
Si parca inca atmosfera nu e completa... ii lipseste acel ceva, ceva ce doar el poate sa-mi ofere... Si imi lipesc ochii mei mici de geam si nasucul rosu de fereastra inghetata de vremea rece si astept ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
si inima ta spune o frantura de un gand frumos ...